Warerabbits hate Lovember

”Te-ai marita cu mine?” ”Cu tine ,cu Dumnezeu…doar cu mine nu as face-o.” De trei zile scrijelesc intrarea in grota.Palmele manjesc stanca frageda cu o cerneala cenusie. Imi privesc tulburarea pentru ultima data in oglinda de pe inelar, surad si din tot amarul meu ii ofer o cafea. ”Imi faci cinste cu o cafea?” il tachinez. Ca o umbra,ca un avion negru haituit de corbi, se agata de gerul meu…Hotarata,cu inima deschisa si lacrimi pictate la incheieturi, il las sa ma mai inece o data…de cand eram doar pui de vis , imi doream sa sorb lichidul negru care imi va bantui anii…Dar,ciudat…o data cu prima plutire,cu primul pas care se adancea in nisipurile miscatoare din grota ,nu mai puteam vedea nimic in spate. Aburii mei tanjesc dupa banca impartita de atatea ori cu Godot ,dupa frenezia de a ma juca de-a intangibilitatea dupa perdeaua de patimi, dupa scrumul cu care am astupat santuri.Vreau iar sa ma intep in oasele mele.Acum pot…Ma asez singura la masa,deschid sticla. ” Cafeaua era doar o momeala.Prostule! gandac ce esti!” Ca sa fac lumina ,imi aprind o tigara,il legan pe nu in brate,pecetluiesc eternitatea din grota. Stiu ca lasasem stanca deschisa,ca va pune iar flori de luna,flori de an pe ea,ca o va lasa sa sangereze, ca va vrea sa ma inece in grota. Stia si atunci ca nu mai vroiam sa ies si ca imi place sa pun mereu doua pahare pe masa, sa ma lungesc pe o foaie de hartie, ca ,lenesa,in fiecare dimineata, nu vreau sa aud ,ocupata cum sunt sa blestem lumea intreaga ,ocupata cum sunt sa primesc mai multe timbre decat salutari,ocupata cum sunt sa-mi planuiesc calatoria, ocupata cum sunt sa alung soarele cu pianul de hartie…” Te-ai marita cu mine?” ” Doar cu Dumnezeu,iubire.” Ininteligibila,mi-e straina si umbra care ma alerga prin padure ,umar la umar cu mine,ca sa ma alunge…Si din paharul plin rasuna o muzica pe care n-am invatat nici acum sa o aud si un chip strain de mine imi ranjeste si imi vorbeste din priviri despre lupi…Obosita,imi prafuiesc genele.N-am invatat nici acum sa ma cred…