Copilaria unui manifest

Copiii. Cresc. Au urechi enorme si ochelari. Daca as fi crescut tip Milka , as fi fost nimic. Pic, tic si nimic.Rime albe, articole, abunda in linii generatia pas-couleur.Nu sunt aici, eu am crescut, eu am urechi verzi,

 am spor…sport!

am lesa…laisse moi vivre!

am aripa…part…il part!

am muzica, mai nou ma intimidez la culori, foaia aluneca ca un alun despre care se spune ca a iubit omenirea.Literatura noua e halucinaatie , e rezistenta, e pietre pe discul dur, e roua pe mon-y-torr, e gand adanc pe ascendant.

Daca murim in zori, o sa identificam trei premolari de la Sibiu, trei discipoli, trei aruncari cu gheata de foc?

Ma iscalesc aici in josul paginii,

PARADIGMA.

Zbor aici in susul lumii,

planor , anvergura mare, visul 41.

Beau aici la cap de culoare,

maro,

eu,

copilul deloc elf,

mai mult coperta,

pe diagonala fusta,

şi şi

dada

nunu,

eu

~ de vainvanny pe mai 24, 2009.