Să dansăm ca la croitor

 

Când se duce la croitor, o aleargă cu un metru de hârtii, o stropeşte cu un termometru, o încantă cu un vals la vitezometru.

Vanesse nu se opreşte niciodată, spune poveşti despre argint si vietăţi, dansează prin palatul din patul lui Procust.Vanesse e cea mai vie dintre morţi, cea mai toamnă dintre doamne, cea mai persoană…

 Alunecă şi îşi croieşte singură o manta din sânge de ploaie, adresează întrebări ţigărilor din tigaie, în timp ce valsează pe stânca din baie. Mai face câte o rimă din rame să facă mişto de epigoni.

De fapt, Vanesse nu are nici un croitor, nu îşi permite…să îi scrie alţii poveştile( decât dacă e vorba de orele verzi şi cum o sa mâncăm noi o Şarlotă! ).Vanesse scrie tot mai sacadat ca să nu mai fie acuzată de „narcotice şi extistenţialism”, ca sa poată scrie mailuri poeţilor, să scrie licenţe avioanelor, să aibă un metru antic , o da!, să danseze, să îşi iubească echilibrul extern şi sa nu înnebunească niciodată cu ochii pe vitezometru.

Leoaică tânară, Vanessa…