Intru. E linişte. E lumea asta albă pe care nu mi-o amintesc. O să mă trag de nasuri cu primul care îmi iese în cale.Pe masă,multe culori.Sunt nişte ciori , culorile astea , te învaţă să mori mai bine , zic. Da, oricum o să mor, lucrez la o carte. Se destramă. Dacă ai rame, n-ai culori şi invers. Domnule dragă, inversul ăsta e un soi de univers , poţi să îl scrii mai repede sau ce? Sau de pe fereastră, direct sus albastră?
Domnule dragă, eu am lăsat oameni să ceară. Aşteptau în şiruri lungi să le crească dungi, să aibă picioare cu cratimi, mai-mult-decât-lungi şi să îţi ceară. Nişte fungi , da poate. Care să îţi ceară să plângi. Şi bunăoară, să doară.
Dacă doriţi, domnule plagă, ne aşezăm aici să săgetaţi.Dar nu lăcrimaţi şi nu împuşcaţi. Vă pun la dispoziţie pisici. Chiar pe Tiranpisu, nu s-a născut încă, dar e arici ,are cozi multe pe aici. Şi are să moară.
Şi o să îl mirosim, o să ceară să moară, aşa într-o doară, doar pe o nară.
Să moară!
