Iti scriu o scrisoare alba , exemplara , animala. In care voi articula tot, un bob de nimic. Putin mai putin decat o halca de larma. Iti scriu o scrisoare asamblata ,corectata , despre usa unui poet care nu a existat si apoi a murit. Despre un tic care imi indoaie colturile buzelor , imi incercuieste ochii , atunci cand nu ma gandesc la nimic.
Aleg sa vorbesc doar atunci cand timpul paleste sub o raza alba , voalata, o alta pancromie.Nu cauta cuvantul, nici pana , nici alba , nu exista. Cuvantul e o talpa inventata.
Atunci imi inramez tusele pe perete ca o campioana la scrima . Scrima e o rima divina. Noteaza ,te rog. Sa nu uiti , esti o masea intr-o roata.
Vorbeste-mi despre gri , cum se rupe, cum se surpa, cum cade. Mai repeta-mi o data. Vuiste-mi cum se prabusec.
Vorbeste-mi despre sirul lucrurilor clare, lucrurilor care trec si ne comanda surparea. Intr-o aritmetica imposibila a tuturor vorbelor operate. O aritmie dulce, dantelata , prelungirea inimilor bolnave de trecere. Tacerea e un pas care atarna , suspendat intr-un sir firav de tobe bubonice. Vezi , un alt cuvant magic, bolnav pe care nu il alegi. De altfel, sunt cuvinte incurabile, grabite , care orbiteaza bolile lumii. Prin orbitare, se produce orbirea.
Alb articular, alb exemplar , alb animal
Gri bifurcat, gri incurcat, gri deselat
Alb vorbitor , alb trecator, alb comandor
Gri scufundat, gri dantelat, gri operat.
